APUSENI.Cheile Galbenei.

Într-o joi,cam pe la doi ,ma suna Lili. .

Ne dam raportul semestrial : ce,cum,când,unde,facem check-urile de rigoare .

La sfârșit ma întreba dacă nu vreau sa merg cu ei în Apuseni.Cum atmosfera în bula mea devenise apăsătoare zic da.Nu întreb ce,cu,când, unde .Când sunt în depresie,o zi cu Lili rezolva lucrurile.Ea se agita,iți da sa mănânci,sa bei, are o punga de semințe ,scoate de nici nu te aștepți stick-uri cu 100 Mega de muzica ,împărțita de categorii ,în funcție de starea în care te găsești.

Lili schiază ca Alberto Tomba și merge pe munte de cite ori are ocazia.Acum a început sa facă ture cu bicicleta .Urmează sa isi propună sa sara cu parașuta sau sa facă bungee jumping.

Nu îmi fac nici un plan,nu îmi setez nici o așteptare .Ma gândesc ca o sa ma pună sa dorm în cort ( nu am dormit niciodată în cort ) și o sa ma târască prin niște poienițe minunate .la final o sa bem si o sa cântam cântece de tabăra. Si o sa vizitez si eu finally Muntii Apuseni.

Day 1. Vineri.
Ne îmbarcam in mașini. Constat ca vom fi o trupa numeroasa. Si constat ca nu vom dormi în cort ci la o pensiune de 4 margarete.Ma relaxez .Deci nu va trebui sa cobor in rapel de pe nici o stânca. Sunt si copii cu noi .Am în fata un week end în care pot sa ma relaxez.
Trecem de Belis si o luam către Poiana Horea.
Ne oprim sa bem o cafea în satul Horea .Apoi ne hotărâm sa vizitam  casa memoriala lui Horea,cocoțata pe un vârf de munte.

Răscoala lui Horea a avut loc în anul 1784.Casa lui memoriala a fost reconstruita păstrând proporțiile vremii.Ca sa treci clasa la istorie,pe vremea nostra trebuia sa știi exact : contextul,anii ,impactul .Pentru ca răscoala lui Horea,Cloșca și Crișan ne bântuie și acum pe unii dintre noi ,cred ca ne-am așteptat ca vizita la locul faptei sa fie la înălțimea nopților pierdute ca sa tocim pe de rost toate datele .
Până sa ajungem deja recitasem tot ce ne mai aminteam : cum a pornit răscoala,care a fost motivul,cum a fost trădat Horea,cine a fost Crișan ,unde s-a născut,ce scoală făcuse .Cred ca profa noastră de istorie ar fi mândra de noi.

Vizita la casa memorial Horea ne-a pus in fata următorului fapt : generații întregi de copii au învățat despre asta.Horea Cloșca și Crișan face parte din tezaurul nostru național. In 1784 s-a spus: Munții noștri aur poarta,noi cerșim din poarta în poarta. In 1784 ! Pentru simetrie temporala ,în 1692 în Franța se inaugura Palatul de la Versailles .

Doamna care locuiește în apropiere ne-a permis sa vizitam casa .

Ea însa nu ne-a vorbit cu însuflețire despre Horea ,ci despre accidental aviatic de acum câțiva ani ,în care au murit Adrian Iovan si Aura Ion.Ne arata locul unde a căzut avionul ,undeva peste deal .Pentru oameni locului acel eveniment va rămâne în memoria lor.Poiana unde a căzut avionul se numește deja Poiana lui Iovan. Istoria se scrie măsurând impactul pe care un eveniment il are asupra comunității .Aceste locuri pierdute de lume l-au avut pe Horea ,care a condus o răscoala de câteva săptămâni și un avion căzut într-o poiana .

Suntem in anul de gratie 2017.Intre timp în lume ( într-o alta lume decât aici ) ,omul a ajuns pe luna.Demult.

Aici timpul curge in ritmul lui. Si unitatea de măsura pentru o iarna grea este când zăpada depășește 1 metru. Si când depășește 1 m se leagă la cai sania .

Timpul are alta dimensiune în munți.

Ajungem la minunata pensiune .Ne regrupam .Unii au ajuns mai repede,alții mai târziu.

Urmează programul artistic : prăjim tone de carne,cumpăram pâine proaspăta făcuta în cuptor. Lili scoate stick-ul de memorie cu muzica.Soc și groaza pentru unii: fără manele .Nu are manele pe stick.Deci cântăm până răgușim melodiile pe care toți ,dar absolut toți le știm. E o zi onomastica in gașca. Urmează tort ( făcut pe repede înainte din o grămada de clătite …ca o surpriza pentru sărbătorit ) ,discursuri,pupături .

A doua zi urmează sa mergem în Cheile Galbenei.Orice ar fi însemnând Cheile Galbenei.Eu sunt prima data în Apuseni ,deci mie chestia asta nu ii spune nimic.

Day 2. CHEILE GALBENEI.

Pereti de stanca gigantici erodati de apa Vaii Galbena in forme spectaculoase. Grote si pesteri ascunse, un rau subteran, Cascada Evantai si Izbucul Galbenei – cateva dintre motivele pentru care merita sa vizitati Cheile Galbenei.
Aventura si adrenalina cu treceri prin tuneluri si cățărare pe lanțuri.
Traseul Cheilor Galbenii este recomandat turiștilor mai experimentați, având un grad de dificultate mai mare.

Bine,chestia asta am citit-o când am ajuns acasă.

Cind am pornit spre cheile Galbenei ,habar n-aveam unde ne duce Lili.
Ajungem cu mașinile la intrarea în Chei.Ma rog,ajungem câțiva dintre noi,pentru ca minunatul BMW din gașca il lăsam la jumătatea drumului forestier .Deși Lili ne avertizează ca drumul e rău și  doar mașinile de teren pot trece .

Cred ca ,de fapt ,toți ne gândeam la : o poieniță,câțiva copăcei,un râuleț ,urcam putin,admiram minunatul peisaj ne bucuram și venim acasă.

La intrarea în chei ,Lili ne face instructajul ,ca un adevarat ghid montan. Si la un moment dat o aud,de departe,spunând : “ Aia cu fobii stați aproape de mine și Florin.”

Zbang !

Feng-shui-ul e minunat dar mi se duce dracului Zen-ul .

Eu sufăr de rău de înălțime. Si sufăr rău ! Știu  sa fac niște atacuri de panica excepționale. Lili și Florin știu bine chestia asta .

Ultima tura de ski cu ei a fost apoteotica pentru mine .Florin a trebuit sa ma scoată de pe o pârtie neagra ,unde vedeam hăul la 2000 de metri sub mine ,făcând plugul în fata mea cu spatele .

Pornim.Suntem o gașcă eterogena .Sunt copii cu noi.Mai sunt persoane care suferă de rău de înălțime in gașca. Bine,chestia asta nu ma liniștește nici nu ma incurajează.

In definitiv bucuria poate fi colectiva,dar suferința ,allways ,e individuala.Bull shitt-urile alea,cu hai ca poți,ca trece,sunt lângă tine nu te ajuta cu nimic. Ești tu cu demonii tai ,care fac tumbe.

Intram in chei.Absolut senzațional. Știți pozele alea Photoshop-ate pe care le vedeți pe net și va gândiți ca odată în viata trebuie sa ajungeți si voi acolo? Ei bine,90 % sunt Photoshop ,cu lumina care cade în unghiul perfect si cu o încadrare care poate da o perspectiva tridimensionala .

In Cheile Galbenei nu trebuie sa Photoshop-ezi nimic.

Trecem de-alungul râului ,urcând și coborând .Marea mea aventura montana începuse.

Apoi ,prima porțiune cu lanturi.

Ca sa treci aceasta portiune,trebuie sa treci suspendat deasupra râului ,pe niste lanturi fixate in stinca.Primul moment de soc .Trecem cu totii ,fiecare in ritmul lui.

Ieșim si ne simțim învingători.

Ne îndreptam spre cascada Evantai.Prima porțiune de lanuturi are un impact diferit pentru fiecare dintre noi.Deja începem sa punem întrebări ,pe alocuri timide dacă mai urmează zone de genul asta.Se pare ca DA,mai urmează.

Feng Shui ul e minunat.Zen-ul meu e încă la locul lui. Zeita mea interioara face tumbe si flick flacuri .E foarte mișto in Cheile Galbenei,hotărăsc in unanimitate de voturi.

Trece pe linga mine informația ca urmează urcarea pe o stânca si coborârea printr-un horn.Sorin mai facuse cheile Galbenei,stiam ca si el sufera de rau de înălțime deci ne hotărâm sa trecem prin apa împreuna porțiunea asta .Florin vine cu noi.

Ma uit in sus spre grupul care începe escaladarea stâncii. Mi se face rău numai când ma uit. Imi bag picioarele in apa si baletez printre pietre alunecoase.Nu simt nici faptul ca apa e rece nici nu ma gândesc ca as putea aluneca.Ajung ca o prințesa care isi uda picioarele la mal.Intre timp grupul de sus începe coborârea prin horn.Simt panica si vad groaza unora încercând sa ajungă jos.Pentru mine e ușor ,sunt uda dar safe.In final toti ajung cu bine jos .

Nu am curajul sa întreb cu a a fost.

 

Moment de liniste ,pauza,tragere a sufletelor.

Ne miscam spre cascada Evantai.Apare urmatoare porțiune cu lanturi. Daca la urcarea spre horn nimeni nu a dorit sa isi unde picioarele,aceasta porțiune majoritatea o trec prin apa.Asumat !

Cred ca e 50 %-50 % . Lanturile suspendate au avantaje si dezavantaje ,la fel ca si trecerea prin apa. Când intri in apa ,te gândești doar ca apa e rece. Iti dai seama în următoarele 30 de secunde ca asta e ultimul impediment. Când pășești nu ști dacă apa are 30 cm sau un metru jumate ,dacă calci pe o suprafață alunecoasa sau pe nisip.Deci e o cursa de supraviețuire sa ajungi la mal.

Ajungem la Cascada.Locul e incredibil.

Hotarasc in sinea mea cu unanimitate de voturi ca a meritat drumul până aici.M-a cățărat pe lanțuri,am trecut prin apa.Peisajul e uimitor.

Sunt premiata .Moment foto,poze ,selfiuri,etc.

Ne mișcam din loc. Intreb timid ce urmează.
Mi se răspunde din coada grupului: ahh..mai urcam un pic,trecem pe linga Izbucul Galbenei ,apoi mai urcam un pic,coborâm prin PoianaFlorilor si gata…Nimic nu parea ingrijorator.Dupa lanturi,hornuri,coboriri aproape in rapel,baletat prin apa…ce mai putea fi ?

Eh…trecem de cascada si urcam.
Si pentru mine SOC SI GROAZA.

Ajungem deasupra cascadei si ma uit in jos. In fata ochilor mei se deschide un hău de 200 de metri.

Brusc,instantaneu si dintr-o data ZEN-ul meu se duce dracului,vad verde in fata ochilor ,si înțepenesc. Sunt in Apuseni ,îmi amintesc ca Apuseni sunt MUNȚI ,nu dealuri cu fânețe si vaci .Ma întorc spre deal. Imi dau seama ,cu panica crescuta ca dealurile sunt prin ceva depresiune colinara la 3000 de ani lumina de aici .Vad in fata mea un urcuș la 45 de grade .Unghi ascuțit. Trebuie sa urc pe o panta abrupta .

Pentru toti ceilalți ceea ce a fost mai greu a trecut.Sunt relaxați si își fac sefiuri pe marginea prapastiei. Eu ma gândesc la ce rugăciuni as putea sa recit.As fi in stare sa recit Tatal Nostru in limba latina dacă l-as stii.

Intr-o stare de transa indusa de mentalul meu urc.

Cica trebuie sa ajungem la izbucul Galbenei. In acest moment nu știu si nici nu vreau sa știu ce e ala Izbuc.Ma târăsc spre vârf si vad in fata mea un capăt de stinca ,cu lanțuri ,cu un loc unde poți doar sa iți pui piciorul . In stingă ta e prapastie. PRĂPASTIE.

Ma prăbușesc .

Fac o ședința interna.Eu cu mine. Hotarasc cu unanimitate de voturi ca nu am timp sa fac o criza.O parte din mine imi spune ca trebuie sa trec porțiunea asta. Cealaltă parte îmi atrage atenția la prăpastie.  Ii las pe toți sa treacă. Trec si copii.

Lili rămâne lingă mine. Încep sa urc . Si ma blochez agățată de lanțuri la jumătate.

Il strig de Florin.Singura varianta sa scap de aici e sa închid ochii. Lili im muta piciorul si Florin ma trage in sus.Nu știu cum am ajuns sus si nici nu ma interesează.

Florin ma ia de mana si ma trage după el ,ne mișcam pe o porțiune care taie muntele ,asigurata de lanțuri.

Ma uit doar in jos.Ce peisaj,ce ZEN,ce Feng Shui ? Calc exact pe urmele lui Florin care ma duce ca teleghidata.

Imi trebuie vreo 20 de minute sa ma adun.O repornim incet.Ajungem la Izbucul Galbenei.Asta dupa ce mai trecem o portiune agatati de lanturi.

Mai trebuie sa urcam un deal apoi sa il coborim.Piece of cake.Pentru ceilalti.Deal era pentru ceilalti.Ca sa urc muntele m-am oprit si am imbratisat fiecare copac intilnit in cale.

 

Dupa 5 ore de baletat prin muntii Apuseni am ajuns intrega la masina.Mindra de mine.Si fericita.Nu,nu pentru ca am ajuns cu bine la masina.Ci pentru toate momentele alea petecute pe stincile de pe Cheile Galbenei.

Ar trebui in final sa va povestesc ce misto ne-am distrat seara,dar nu imi amintesc.Am cazut lata in pat si am dormit pina dimineata.

Ca sa fiu mai exacta ,de la portiunea deasupra Izbucului ,mi s-a rupt filmul-))).

BEFORE

AFTER

Pentru cei carora le place muntele ,cred ca Cheile Galbenei e un MUST.

Pentru cei ce mai cred ca 2 litri de apa pe zi le va prelungi viata si mai cred ca cura cu patrunjel vindeca toate bolile  le recomand sa citeasca de pe net despre cheile Glabenei.

Pentru toti ceilalti,care nu am mai fost niciodată pe munte si considera ca viata asta e prea scurta, le recomand ,dacă au ocazia ,sa faca Cheile Galbenei.Vor avea ocazia sa dea un CTR+ALT+DEL la tot.E ca si cum si-ar instala cel mai tare si updatat program de devirusare .Poate fi unul dintre cele mai tari programe de TEAM BUILDING.E traseul unde poti sa iti infrunti demonii pe care ii ai intr-un décor ideal.

E tu cu tine.Si cu natura.Si cu pamntul .Si cu apa.Si cu cerul.Cu demonii tai.Cu fricile tale.Cu ingerii tai pazitori.Si cu Dumnezeu.

 

Cred ca acum o inteleg pe Lili de ce bate muntii.Si pot sa inteleg de ce doreste sa revina iar si iar.Si inteleg de ce ,oamenii muntelui sunt speciali.

 

Muntii se urca nu doar cu pioleti si coltari, ceea ce putem avea cu totii, ci mai ales cu smerenie.

Alex Gavan,alpinist roman

 

Ma voi intoarce in munti ? Da.Asta daca si muntele va dori sa ma primeasca Cind? Nu stiu .

Timpul are alta dimensiune in munti.

 

---