Istanbul

 

Ca sa ajung și sa ma mai și întorc acasă din Bali, am zburat cu Turkish Airlines. Deocamdată nu ma calific pentru a zbura cu Emirates, care e pentru bogați. Asa ca am zburat, ca un student sărac, fără bursa, cu Turkish Airlines, cu escale în Istanbul și Kuala Lumpur la dus, iar la întors Dempasar ( care e capitala insulei Bali ) –Jakarta –Istanbul-București-Cluj.

Am schimbat atâtea avioane și fusuri orare incit, dacă ma mai efortam un pic cădeam de pe harta. Dupa aceasta experimenta ma declar fan Turkish Airlines. Devine compania mea de zbor preferata. Nu ca as fi zburat cu cine-știe ce companii, adică Turkish bate la scor Taromul si Lufthansa. Pentru ca Tarom joaca în divizia B, turcii le-au dat 3 goluri scurte nemților de la Lufthansa.

Cind zbori cu turcii e ca și cum ai merge într-o vacanta all-inclusive in Antalia. Iti dau sa mănânci până leșini, ai perna, pătura, caști de urechi la urcarea în avion. La reîntoarcerea din Bali am avut o escala de 13 ore în Istanbul. Am aterizat la 5 dimineața, după un zbor de 11 ore cu genunchii în gura, în care am dormit în toate pozițiile imaginabile pe care le poți executa într-un spațiu de 30 de cm lat și 30 cm lung.

M-am dat jos din avion amorțita, transpirata, cu toate oasele contorsionate. Ca sa nu fii nefericit, băieții de la Turkish iți pun la dispoziție  un tur gratuit la orașului, dacă escala ta e mai mare de 4 ore. Noi ne calificam cu succes cu cele 13 ore escala.

Asa ca ne-am dus frumos la biroul lor de excursii gratuite, le-am dat boarding –pass-ul ( ca sa verifice zborul și sa se asigure ca nu ne plimbam ca fraierele pe banii lor si pierdem connecting-ul următor. La ora 9 am fix, a apărut Emir –ghidul nostru, ne-a strigat frumos pe nume /următoarea destinație ( adică eu eram: Daniela/București ), ne-a aliniat frumos, ne-a dat un sticker mare pe care sa ni-l lipim pe piept ( trebuia omul sa aibă un reper ca sa nu ne piardă ) și am pornit voinicește.

Turcii ne-au îmbarcat într-un autocar unde am găsit pe scaun o bandana de culoare albastra care sa ne-o punem pe cap, pe mina, pe care scria mare: Istanbul tur, ca sa ne poată repera ușor în mulțime. Dupa ce ne-au stikerit frumos pe toți, autocarul a pornit și Emir a luat microfonul în mina.

Omul ala nu s-a oprit din vorbit tot turul și ne-a făcut capul calendar cu toată istoria trecuta prezenta și viitoare a marii națiuni turce. Pina sa se oprească autocarul am aflat ca:

Istanbul nu e capitala Turciei ( știam ), are 15 milioane de locuitori ( oficial, neoficial 18 milioane ) Turcii au construit un metrou care leagă partea asiatica de partea europeana a orașului care face legătura intre cele 2 parți în 4 minute .

Orasul a fost construit în nu știu ce an, au venit apoi romanii, apoi alți băieți care le-au cucerit ( sau invers ), apoi otomanii. Si-a schimbat numele de nu știu cite ori –ca la un moment dat am pierdut șirul, ca nu îmi era clar care pe cine a căsăpit și cucerit.

Nu i-a tăcut omului gura o clipa, a turuit la ani și evenimente istorice de m-a amețit. Am ajuns în oraș, ne-a dat jos din autocar, ne-a plimbat pe niște străduțe superbe și după ce am gâfâit încercând sa ținem pasul cu el ne-a spus ca e timpul sa luam micul dejun pentru ca lui ii este foame.

Asa ca, ne-a dus la un restaurant, unde totul era pregătit, ne așteptau turcii cu unt, gem, oua fierte, chifle, cafea și ceai. Deja începeam sa uit ca tocmai ma dădusem jos din avion după 11 ore de zbor. Ne-au dat sa mâncam ( pe banii si muzica lor ), apoi Emir ne-a dus in zona hipodromului, construit în nu-știu-ce –an, unde sunt nu știu cite statui, fântâni, etc.

Dupa fiecare prezentare ne întreba dacă avem întrebări , de genul: OK, my friend, You have question?. pauza. Ok, maybe later. La un moment dat m-a activat, ca mi-a fost frica ca îmi da extemporal la sfârșit și dacă nu știu în ce am au cucerit otomanii nu știu ce chestie ma pune sa plătesc turul.

Pe repede înainte am ajuns în zona Hagia Sofia-Blue Mosque, care sunt in renovare ambele. Ocazie cu care am retinut ca: Hagia Sofia a avut 4 etape: biserica ortodoxa (1), faza 2 am uitat-o, faza 3 ( sau faza 2, ca nu mi-e clar ) :moschee, și faza 4 muzeu.

Si dai cu ani și cu picturi și de cite ori a ars și de cite ori au reconstruit-o. Omul cred ca știa ce spune. La final a zis: nu faceți poze, până nu va duc eu în locul exact unde lumina cade perpendicular de minareta din mijloc ca pozele sa iasă superbe.

Dupa care ne-a povestit despre moscheea albastra, care nu e albastra, dar avea o prelata albastra, pentru ca e în renovare, dar are niște  placi albastre. Am priceput ca e ceva cu albastru. Ei bine, aceasta moschee a fost construita de un băiat pe care am uitat cum il cheamă, ceva cu Mustafa ( sau Mahomed?Sau Ahmed?). Tehnic vorbind, am aflat ca moscheile pot avea: o minareta – ( am uitat ce reprezinta ), doua minarete ( am uitat ce reprezinta ) și 4 minarete –care e maxim -pentru sultani.

Baiatul asta ( Mustafa sau Mahomed sau Ahmed ) a construit moscheea și a zis: vreau 6 minarete!!. Au construit băieții cele 6 minarete.

Problema e ca 6 minarete avea doar moscheea din Mecca. Asa ca au venit baietii de la Mecca și i-au spus omului: Boss, e naspa. Noi suntem cea mai mare și mai tare moschee, si nu poți avea și tu 6 bucăți turnuri. Omul a stat, a cugetat si a zis: OK! Mâine va trimit arhitecții și zidari sa va mai construiască o minareta, ca eu nu dărâm nimic. Asa se face ca moscheea de la Mecca are in acest moment 7 minarete, maxim admis ca și procedura pentru arhitecți.

Apoi, în pas alergător, gen, am ajuns la palatul sultanilor Topkapi. Si acolo a nost’ Emir a început: și dai cu anii și dai cu sultanul care a stat pe stingă și haremul pe dreapta și cite curți interioare sunt și ce înseamna fiecare.M-a pierdut clar, dar am circumstanțe atenuante: veneam după un zbor lung și eram chiauna de oboseala.

Totusi ce am reușit sa rețin:

• Imperiul otoman a fost cel mai mare si cel mai tare ever

• La întrebarea cum au reușit sa se piardă în istorie, Emir ne-a explicat ca procedura la înscăunarea sultanilor spunea ca acesta trebuia sa își omoare toți frații. Motivul: sultanul avea și până la 100 de copii. Asa ca era dificil sa alegi următorul sultan din 100 de pretendenți. Si cum sa alegi: pe cel mai vârstnic?Pe cel mai înțelept? Pe cel mai frumos? Nu, frate! Pe cel mai puternic! Adica pe ala care reușea sa își căsăpească toți ceilalți frați. Ei bine, băieții au respectat procedura de-alungul câtorva sute de ani, până a venit la putere un băiat, cred ca Mustafa ( bai, stiu ca au existat si Suleiman si Ahmed si Mahomed, dar eu numai numele de Mustafa l-am reținut asa ca pentru mine, toți sunt Mustafa.Si băiatul asta, Mustafa, i-a fost mila de frații lui si a hotărât sa ii închidă într-o cușca, într-o peștera. Omu nostru a murit după 20 de ani, și conform procedurilor, otomanii au fost obligați sa il înscăuneze sultan pe fratele care a stat 20 de ani închis într-o peștera. Deci clar nu era pregătit sa preia frâiele marelui imperiu. Si de acolo s-a dus totul pe apa sâmbetei.

• Din motive practice, când trebuiau sa le taie capul băieților neascultători o faceau intr-o zona unde existau cișmele, ca sa se poată spală sângele ( practic )

• Bucătăriile palatului pregăteau zilnic masa pentru 5000 de oameni. Pentru sultan se pregătea zilnic un meniu special format din 15 feluri ( sau 5?Sau 50?, rămâne 15! ). Pentru ca omul nu putea mânca tot, restul se dădea la săraci

• In a 3 curte era zona divanului, unde se întâlneau zilnic marii dregători. Sala lor de ședințe era la parter și la etaj sultanul stătea și asculta. Daca nu ii convenea ce hotareau băieții de jos bătea de 3 ori în tavanul lor, moment în care board-ul de conducere stiau ca eu sfeclit-o si ca planul de acțiune stabilit nu e validat.

• Sala tronului e in fact un covor așezat pe jos cu o perna

Atit am fost capabila retin.

Ca sa nu rămânem cu glicemia scăzuta, ce si-a zis Turkish: cum ar fi ca după ce i-am zăpăcit pe amețiții ăștia cu un boost de istorie, ( din care eu am am reținut clar ca ei sunt cea mai mare nație ever, numai ca au acum niște nici probleme, da lucrează la ele ) sa le dam și sa mănânce ceva, ca uitate la ei ce figuri trase au.

Zis si făcut: Emir ne-a încolonat, ne-a dus in zona celei de-a 4 curți din palat, ne-a arătat exact unghiul Alpha, de unde sa facem cele mai reușite poze de pus pe Insta cu Bosforul in fundal si apoi ne-a așezat la masa in restaurantul de deasupra Bosforului.

Dupa care ne-a încolonat,ne-a numărat și ne-a dus la aeroport .

Mulțumesc Turkish Airlines.

Cum sa nu ii iubești, ma?