Peru ( 5 ) .Machu Picchu

Wow. !!!!

Daca pozele pe care le vedeți cu Macchu Picciu vi se par senzaționale ,dacă povestea și misterul  vi se par captivante  ,realitatea bate imaginația. E din ciclul “Viata bate filmul “.

Pentru ca locul e mai presus de poveste ,de peisaje ,de construcții .Doar fiind acolo simți o energie și o stare de perplexitate  pe care e greu sa le explici.

Sunt locuri supra-expuse in noua era Internet ,poze filtrate si photoshopate care te lasa fără cuvinte ,dar care pot distorsiona magic realitatea.

E nevoie de mai mult decât o publicitate agresiva a agențiilor de turism ,promovata cu imagini realizate de fotografi ale căror obiective valorează cit PIB ul unei tari sărace din Africa pentru ca un loc sa devina o legenda.

Este locul ce pare mai real si mai profund decât orice fel de fotografie si filmulet pe care le poti vedea inainte .

Pentru ca Macchu Picciu are acel „ceva”.

In primul rind are povestea….

Povestea

Sa lăsam cercetătorii ,arheologii,istoricii,revistele de can-can,Google,Instagram si Faceboock sa ne spună povestea :

Cum a fost descoperit ?

Locul a fost descoperit ,in 1911 de către un explorator american, Hiram Bingham al III lea,un tânăr profesor de istorie de la Yale , în căutarea orașului acoperit de aur al incașilor.

În dimineață zilei de 24 iulie 1911, ploua în valea Urubamba.

Urcând prin desișul pădurii tropicale, Binhham a ajuns la o fermă a câtorva campesinos, aflată la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului râului. Surprinși să-l vadă pe exploratorul american, țăranii i-au dat acestuia de mâncare şi, aflând că acesta caută o cetate veche, i-au spus că „puțin mai departe” va găsi ruinele unui oraş vechi.

Însoţit de un copil în vârstă de 11 ani, care cunoştea calea spre ruine, Bingham a continuat să urce pe munte, până când a ajuns la o amplă zonă terasată ce l-a făcut să înţeleagă că a descoperit un sit

Ghizii locali glumesc si spun ca de fapt Pablito Alvarez, baietelul de 11 ani care i-a aratat împrejurimile lui Bingham a fost primul ghid la sit

Deşi se află la doar 100 de kilometri de Cusco, capitala imperiului incaş, conchistadorii spanioli nu au descoperit acest sit, astfel că a fost salvat de la distrugere .

Poza facuta de Bingham după ce locul a fost curățat de vegetația care il acoperea:

Profesorul de la Yale a făcut un inventar al tuturor structurilor descoperite, iar un an mai târziu s-a întors şi a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţând suprafaţa de copaci şi expunând lumii întregi frumuseţea citadelei. Pe parcursul lucrărilor, Bingham a descoperit mii de obiecte – printre care unelte de piatră, bijuterii şi ceramică – pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan.

 În ultimele decenii, autorităţile din Peru au ajuns să regrete acordul, susţinând că de fapt acesta stipula doar împrumutul temporar al artefactelor către Yale. Peru a avut o dispută îndelungată cu instituţia de învăţământ americană, solicitând acesteia să returneze artefactele pe care Bingham le-a scos din ţară. Pentru a recupera obiectele ce aparţineau patrimoniului naţional, preşedintele peruan  i-a scris preşedintelui american Barack Obama, cerându-i să intervină pentru a facilita repatrierea obiectelor. În cele din urmă, peruanii au avut sorţi de izbândă, universitatea Yale returnând o parte din cele peste 5.000 de obiecte în martie anul acesta, inclusiv 370 de piese de muzeu ce vor fi expuse în Cusco.

Birgham a fost o personalitate controversata ,a ajuns senator american si a inspirat unul dintre personajele emblematice a cinematografiei americane : Indiana Jones.

Ce reprezinta?

Istoricii cred că cel de-al nouălea împărat al Regatului Cusco şi totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.

Scopul exact al construcţiei rămâne un mister pentru cercetători. Principala teorie este că oraşul ar fi fost un spaţiu religios sacru, în timp ce alte teorii susţin că ar fi un spaţiu exclusivist dedicat nobilimii, centru de control al economiei regiunilor cucerite, ori punct de observaţie astronomică.

Pentru că nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat că Machu Picchu a fost abandonat de incași în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de către spanioli.

Pentru că incașii nu foloseau roata, rămâne un mister modul în care au reuşit să urce pe această colină pietrele masive de granit folosite in construcție. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.

Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli

Datorita faptului ca incașii nu au avut un alfabet iar spaniolii “au avut grija” sa distrugă toate celelalte  dovezi fizice ,ceea ce e fascinant când vizitezi Peru este faptul ca poți sa iți imaginezi și sa iți creezi propria ta poveste sau poți adera la miile de ipoteze ,nici una dintre ele demonstrata și unanim acceptata.

Cum ajungi ?

Daca va trece prin cap ( si va permite limita de pe cardul de credit ) sa va suiți azi în avion ca poimâine sa vizitați Machu Picchu ,uitați de aceasta varianta.

Locul e securizat ca-si-cum ar fi perimetru de operațiuni NATO.

Nu e NATO e UNESCO .Bănuiesc ca tot aia e.

Accesul la Machu Picchu e limitat la 2.500 de vizitatori zilnic ,iar daca vrei sa urci si Huayna Picchu muntele care apare “in fundalul” Machu Picchu ,accesul e limitat la 400 de vizitatori zilnic.

Eu am spus din start „pas” la Huayana Picchu ,doar văzând poze m-a luat raul de înălțime.

Biletele nostre de intrare au fost cumpărate cu 3 luni înainte iar varianta de a-ti cumpăra bilete de intrare pe loc practic nu exista .

Sunt doua variante sa ajungi : fie pe jos – parcurgând faimosul Inca Trail ( 4 zile de mers pe jos ),fie cu trenul pentru ca nu exista nici o sosea care sa lege restul lumii de Machu Picchu .

Zona e atit de salbatica ,aflata intre munti ,incit se poate intelege de ce locul a fost descoperit atit de tirziu. Imaginati-va traseul facut de Mocanitele nostre ,fie ca e cea din Maramures ,fie ca e cea din Apuseni.

Indiferent de varianta pe care o alegi ,punctul de imbarcare catre MP ( ca sa prescurtam ,ca se scrie cu prea multi de c si h ) e in gara Inca Rail ,dintr-n sat care se scrie cu multi de O si q ,aflat la kilometrii buni distanta de destinatia finala.

Sunt porți de securitate ca la aeroport ,iti controlează pașaportul si iti scanează maldărul de bilete tipărite pe o grămada de foi A4.Cu o seara inainte am primit toate documentele de călătorie pentru MP ,care conțineau : bilete de tren,bilete de autobus,bilete de intrare .Cu nume,prenume,serie si număr de pașaport ,țara de origine si vârsta ! Plus o grămadă de coduri de bare .Obligatoriu trebuie sa fii pe peron înainte cu 30 de minute de plecarea trenului .

Poti alege varianta pentru bogați si atunci vei călători cu un tren tip „Orient Express” sau varianta pentru „săraci ” într-un tren de „linie”.Preturile pentru călătoria cu trenul variază de la exagerat de scump la exorbitat de scump raportat la o călătorie de 1 .5 ore intr-o țara „saraca ,vai mama lor „.

Trenul cu care am călătorit avea acoperișul panoramic ,lucru care iți permite sa admiri peisajul.Drumul trece printr-un defileu ,înconjurat de munți abrupți , incit ți-e clar de ce spaniolii nu aveau nici o șansa sa ajungă mai departe de primul sat.

Ajungi apoi in Aguas Calliente.

Aguas Calientes, este practic ca o insulă, separată de toate drumurile, înconjurată de munți, stânci, râuri și o pădure impresionantă. Odată ce vă aflați în acest oraș mic, veți fi la doar câteva minute de la intrarea în Machu Picchu.

De aici ai doua posibilități : o iei la pas și urci pe jos muntele sau iei autobusul care te va duce până la intrarea la MP.

Exista un shuttle bus din 3 in 3 minute .Oamenii stiu exact citi pasageri trebuie sa transporte ,si dacă se enervează ne pot urca in autobus in funcție de țara si vârstă. Pentru ca iti scanează ,again ,biletul care are cod de bare pus iți verifica si pașaportul.

Ei ,si începe ultima etapa a călătoriei . Dacă până acum ai avut timp sa moțai ( pentru ca te-ai trezit prea devreme ) ,sa iți fie foame sau sete ,sa te plângi de durere de cap pentru ca suferi de rău de înălțime , în momentul în care urci în autobusul ala și șoferul bagă în viteza a doua ,uiți de toate.

Pentru ca drumul e de lățimea unui bat de chibrit ,după standardele europene și urca urmând niște curbe în ac de par .Urci muntele iar pe fereastra se casca ditamai prăpastia .

Ca sa va aveți o idee ,priviți aceasta poza ,luata de pe net ,ca eu eram ocupata sa îmi spun rugăciunile.

Inca nu se vede nici o piatra ,esti in padure si nici urma de MP.Orasul e ascus pe versantul celalalt .

Urci preț de câteva zeci de minute și autobusul se oprește în fata intrării.

Reiei toate formalitatile tip vamal: bilet ,pasaport ,iti scaneaza iar toate documentele .

Apoi intri .Pe noi ne-a preluat un mic ghid peruan cu nume englezesc.Daca ajungeti in MP va recomand sa aveti un ghid peruan.Nu american,nu francez,nu chinez.Peruanii au o anumita emotie si pasiune cind iti vorbesc despre MP.Plus ca stiu povestea fiecarei pietre .

Dupa ce intri in MP vei coti la stinga.Asta pentru ca in MP e un singur sens de vizitare.De sus in jos .

Urci prin pădure ,si o iei serios la deal ,ca sa ajungi în cel mai înalt punct al orașului. Pentru ca diferența de nivel este mare scările sunt abrupte și ai nevoie de mai mult decât o condiție fizica rezonabila ca sa nu leșini acolo.

Apoi apare la orizont Casa gărzilor …. prima clădire care ți se arata ochilor.

Daca va întrebați de ce pe Insta si Faceboock toate pozele arata la fel,luate din același loc si parca din același unghi …ei bine ,pentru ca toate drumurile duc inevitabil aici :

Vedeți mulțimea de oameni din spatele meu ? Ei bine ,toți așteaptă sa faca THE POZA .Care este dovada suprema ca ai fost acolo.

E primul contact cu orașul pierdut al incașilor. Si în momentul în care dai cu ochii de toată întinderea de sub picioarele tale cazi pe spate.

Sa recunostem cinstit : ne-am urcat in avion catre Peru tocmai pentru poza asta .

Daca poza arata într-un mare fel ,încercați sa va imaginați cum e sa fiți în realitate acolo.

Cu o panorama de 270 de grade in jurul tau. Adica ceea ce in majoritatea pozelor nu se vede.

Am început sa coborâm .Ghidul ne-a bombardat cu informații despre fiecare piatra pe lingă care au trecut.

Toata zona protejata ce înconjoară Machu Picchu se întinde pe o suprafața imensa de peste 32.000 de hectare, însa zona vechii așezări în care se estimează ca au locuit cam 800 de oameni, are cam un kilometru pătrat, este împărțita in 3 zone (cea sacra, zona rezervata nobilimii și cea a oamenilor de rând) si poate fi vizitata in câteva ore.

Am trecut pe lingă blocuri de piatră de dimensiuni și forme inegale, șlefuite și asamblate perfect, fără folosirea vreunui liant.

Orice ghid va avea în rucsac o poza ca cea de mai jos.E Templu Soarelui, dedicat zeului Inti, principalul zeu al incașilor .In ziua Solstițiului de Iarna ,soarele intra prin fereastra templului si cade exact în mijlocul pietrei din centru .

Intrarea in oras, cu poarta principala.Poarta era folosita doar în ziua Solstițiului de iarna ,în rest se foloseau intrări secundare .

Templul celor trei ferestre care reprezinta lumea subterana, raiul si aici si acum. Roca din fata ferestrelor e o rocă sacră folosită pentru ritualuri, asemănătoare unui altar. De remarcat forma pietrelor-trapezoidala ,pentru ca construcția sa rezite cutremurelor

În spatele zonei industriale extinse din MP , se găsesc un set de case care se înclină peste abisul de dedesubt. Piesa centrală este o stâncă gigantică care arată un pic ca un Condor. Clădirile au aproape sentimentul unui labirint, de aceea sunt adesea denumite Penitenciar.
În realitate, probabil a fost un alt loc ritual, unul care ar fi putut implica sacrificarea animalelor și a oamenilor. Zeul Condor (Apu Kuntur) este încă venerat în întreaga regiune andină până în prezent (culminând cu un festival numit Yawar Fiesta). Practic ,un alt templu important numit adesea Templul Condorilor.

Spre ieșire ,cu zona teraselor folosite pentru agricultura.

La intrebarea : de ce au construi incasii orasul in acest loc ,ghidul ne-a dat raspunsul : apa (izvoare care alimentau tot orasul), conditii meteo (chiar la intrarea in padurea din nori), privelistea.

Inca se vad pietrele la care lucrau când au decis abandonarea orașului. Le spărgeau folosind lemn îmbibat cu apa,  ce oscila în volum din cauza diferențelor de temperatura, crăpând piatra.

Locul e plin de turiști ,se vorbesc toate limbile pământului. Se spune ca într-o zi ,se fac 10.000 de selfiuri in MP ,din către cel putin 1.000 ajung pe internet.

Accesul cu aparate de fotografiat profesionoste sau drone este interzis ,daca nu detii un permis special .

Macchu Piccu

….orasul pierdut al incașilor ,care de fapt nu era pierdut pentru ca localnicii ii cunoșteau poziția ,descoperit oficial de un profesor american care cauta un oraș acoperit cu aur ,si nu un sit arheologic ,construit printr-o tehnologie care încă nu a fost elucidata ,pe care spaniolii nu l-au descoperit niciodată ,abandonat de către incași și redescoperit de o lume întreaga …..

….în mister il găsești , …..mister rămâne….

Privind în zare ,către munții care străjuiesc MP ma întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă nu spaniolii ii cucereau pe Incasi ci Incașii ar fi cucerit lumea ?

Pentru ca un loc sa fie declarat „MINUNE ” ( chiar si a lumii moderne ) e nevoie de mai mult decât o imagine instagramabila,o arhitectura mind blowing si o priveliște care te lasa cu gura căscata.

E ceva care nu se poate explica,povesti ,fotografia.

Acel ceva îl vei simți doar fiind ACOLO.