Ieșim din Amman.
Trecem prin partea orașului unde vad si vreo 3 zgârie-nori. Hai ca parca mai arata a capitala. Da, știu, e o preconcepție dar, parca, parca fac pace cu orașul asta. Aflu ca acest zgârie-nor de fapt e in construcție de vreo 20 de ani, dar e bine si așa. Trecem prin zona rezidențială, ambasade stingă-dreapta, orașul pare mai din poveștile din capul meu.
Mergem spre… Wadi Mujib, orice o fi însemnat asta. Nu am nici o ideea unde, ce si cum, dar mă bazez pe Andreea, ca știe ea ce știe.
Apare Marea Moarta pe partea dreapta. Vad malul celălalt, care aparține Israelului. Mi se spune ca in zona vor fi mai multe puncte de control, suntem aproape de graniță.
Aflu ca am coborât sub nivelul marii si suntem undeva la minus 400 metri.
Ne continuam drumul, îmi zgâiesc ochii un pic la mar , îmi repet ca sunt in vacanta, deci Enjoy Life, zic, când autocarul semnalizează stânga si ne oprim.
Vad scris mare la intrare: Wadi Mujib Aventure Center.
Wadi înseamnă vale, ne-a explicat Mutaz. Mujib e un râu care se varsă in marea Moarta, iar Wadi Mujib e numele canionului.
Suntem la intrarea in Aventure Center si ne schimbam hainele. Trebuie sa ne punem papucii de apa, a fost singurul obiect „must” din bagajul nostru. Andreea a insistat sa ii avem in bagaj.
Habar n-am ce urmează sa facem, deși pe plasmele din Aventure Center rulează niște poze absolut apocaliptice si fabuloase. Reclame, mă gândesc.
Ne pregătim de intrarea in Canion. Primim veste de salvare, semnam documentele de check-in in canion, ne trecem numele, tara, vârsta. Mă gândesc ca oamenii ne numără, aflu ulterior ca in canion nu se pot afla mai mult de 25 de turiști.
Trecem prin porțile de intrare si facem stânga, de lingă o stancă care bloca vizual canionul.
Si, plosc, in fata ne apare canionul:
Stânci de gresie si granit, străbătute de un râuleț. Mi s-a resetat sistemul. Stânci! In capul meu era desert, cămile. De unde au apărut stâncile astea? Acum exact 4 minute mă uitam la Marea Moarta!
Daca pentru mine „vale” înseamnă „vale” pentru oamenii ăștia asta înseamnă Wadi!
Coboram pe o scara agatata de stânca, asta e, sunt in vacanta, hai ca o sa fie mișto, facem si noi o drumeție si ne băgam un pic picioarele in apa.
Începem trail-ul Wadi Mujib Siq in pas lejer, eu belindu-mi ochii la stânci.
În secunda în care am coborât de pe scară am simțit că apa curge deja destul de repede, în ciuda faptului că la pornire canionul este foarte lat și nivelul apei este scăzut. Imediat ce treci de primul colț, apa ajunge curând până la glezne.
O luam la pas, ușor, parca, parca lucrurile deveneau interesante. Da, obiectivul meu era Petra, poza, ToDo list, dar daca in drumul spre Petra im bag un pic si picioarele in apa, for fun, sa fie!
Facem poze, facem wow- ce mișto, hai ca deja eram in vacanta
Apoi am intrat in Siq si:
Ba baiatule, Mama lui Stefan cel Mare, Tanti mama lui Andreea… unde suntem? Si de unde a apărut de nicăieri locul asta?
Intram intre stânci, canionul devine îngust si apa începe sa crească, ba pana la glezne, ba pana la genunchi, dar priveliștea e absolut fabuloasa.
Temperatura scade brusc, sunt grade exact cat trebuie sa fie, soarele nu pătrunde direct, stâncile sunt când roșii, când galbene si fantele prin care intra soarele creează un spectacol. Da știu, e reflexia luminii si unghiul prin care cade asupra apei, dar cine mai sta sa analizeze? Sunt spechless . Am uitat ca acum ceva ore mă întrebam de ce sunt in vacanta când lumea e întoarsa cu susul in jos.
Apa creste, sunt porțiuni in care trece de 1 metru, dar avem veste de salvare.
Copilul meu interior face tumbe, zeița mea interioara face triplu tulup in piruete perfecte.
Haven is a place on Earth se aude in capul meu.
In porțiunile in care apa e adânca sunt montate frânghii, care te ajuta sa treci mai departe.
Chiar daca nu știi sa înoți, poți trece de aceste porțiuni agățata de ele.
Apa curgea prieteneșt , totul e cum trebuie sa fie in lumea mea.
Dupa ce am experimentat faza cu Siq din „Wadi Mujib Sik Aventure”, începe partea de aventura.
Nu, nu ești pregătit neapărat pentru partea care urmează, dar ești in mijlocul traseului si trebuie sa treci.
Apa se învolburează, vine spre tine cu viteza in timp ce tu începi sa urci.
Sunt frânghii montate in toate punctele critice unde apa e adânca si vine cu viteza.
Nu mai ai timp de nici o analiza filozofică, intra in scena instinctul de supraviețuire si tot ceea ce trebuie sa faci e sa te ții cu putere de frânghie. Daca nu știi sa înoți, nu e cel mai bun moment sa iți reamintești chestia asta, ții capul deasupra apei si te uiți la cel in fata ta.
Si da, mai ai nevoie de ajutor, pentru ca sunt porțiuni in care trebuie sa te si cateri!
Pe frânghii.
Ah, tu nu te-ai cățărat niciodată? Si nici nu știi sa înoți? Well, bad news… trebuie sa înaintezi
.
Sunt porțiuni unde sunt si montate scări, pentru ca diferența de nivel e mare. Si trebuie sa fi pregătit, pentru ca apa te izbește cu putere in fata, in timp ce tu urci.
Copilul meu interior continua sa facă tumbe. Zeița mea interioara începea sa murmure rugăciuni.
Drumul continua in aceeași geografie. Alternează porțiuni cu apa pina la gât, cu cascade pe care trebuie sa le treci, ajutata de scări, frânghii.
La final o cascada încheie traseul.
Printr-un mod miraculos, am ajuns toate la final.
Când spun miraculos mă refer la faptul ca ghidul nostru, Mutaz, a fost cu noi pe traseu. Ne-a ajutat, tras, împins, a urlat la noi: Hai ca puteți! a vorbit frumos, apoi a reînceput: Haideți frumoaselor, MISCATI-VA, intr-o perfecta limba romana.
După ce iți tragi sufletul, trebuie sa te întorci. Pe același drum.
Tot ce ai urcat, acum trebuie sa cobori. In punctele critice, poți cobori ajutata de frânghii sau efectiv iți dai drumul la vale si sari in apa. La alegere, toate opțiunile sunt deschise.
Daca mă întrebați cum mi s-a părut traseul: absolut spectaculos.
Daca am dat mărunt din gura? Da. In toate limbile pe care le știu, mai aveam un pic si învățăm araba.
Daca am crezut ca o sa rămân pe traseu sau daca am vrut sa mă întorc: in nici o secunda!
Traseul e atât de spectaculos incat in fiecare moment te întrebi ce o sa mai urmeze!
La întoarcere, după ce am trecut de partea dificila am plutit ajutata si de vesta de salvare.
Vedeam coloanele de stânci aproape verticale, soarele își făcea loc din când in când si eu mă gândeam ca așa poate arata o parte de Rai.
Am ieșit din canion, după 3 ore.
Atât a durat toata aventura dus- întors, făcut poze, negociat, plâns, înjurat, hai ca poți, ești bine! hai ca nu mai e mult, wow ce mișto e, mai stau un pic aici ca nu vreau acasă, WTF e locul asta, o sa rămân aici, bag picioarele, o sa mor, nu… nu o sa mori azi , etc ,etc.
Acum 3 ore mormăiam si mă întrebam unde sunt.
Si dintr-o data am sărit in sus: Unde ziceți ca suntem? In JORDAN.
Am uitat de Petra, de cămile, de desert. Nu îmi mai era cald si vorbeam de una singura: Ce loc e asta si de unde a răsărit?
Ajunsesem in JORDAN!!!
După ce am dat mărunt din gura doua zile in Amman, Jordan a decis sa îmi dea o lecție si sa îmi arate cat de mișto poate fi, daca vrea.
Well done, Wadi Mujib!!! Speechless!!! Ce sa mai, m-ai dat pe spate!!
Wadi Mujib Siq Trail este traseul de aventură a Jordanul-ui si este considerat unul dintre cele mai spectaculoase trasee de trail din lume.
Este pentru drum de Marea Moarta, la 1 ora 30 de Amman.
Traseul este considerat moderat pentru amatorii de aventura. Daca nu faceți parte din acesta categorie, puteți considera ca este dificil.
Pentru amatorii de aventura consider ca Wadi Mujib e un must! Pentru ceilalți e tot un must! Chiar daca veți face o parte de traseu, pana la primele cascade care arata înfricoșător. Nu trebuie sa știți neapărat sa înotați, veți fi in siguranță.
Locul e cu adevărat spectaculos. Merita fiecare pas, fiecare clipa petrecuta acolo.
Credit foto: Andreea Tomuleasa – GoPro
Dana Chioran 