Anul ăsta dacă a tot fost vacanță, a fost Madeira.
🌍 Prima impresie – unde am ajuns și de ce nu am mai vrut să plec
Madeira nu e o insulă, e o stare de spirit. A apărut pe harta mea ca o destinație „hai să vedem și noi ce-i acolo” și s-a transformat în „ok, aici mă mut dacă mă satur de România”. Este verde, este dramatică, este romantică și are un fel de energie care te face să te simți și explorator, și poet, și gurmand în același timp.
De fapt, Madeira e copilul pe care muntele și oceanul l-au făcut într-o noapte pasională. Rezultatul: stânci abrupte, văi care taie respirația, sate cocoțate pe versanți și un sentiment că te plimbi printr-un documentar National Geographic, dar cu semnal 5G.
Mic arhipelag portughez aflat în mijlocul Atlanticului, la sud de Portugalia continentală și la nord de Insulele Canare, Madeira este o destinație ideală pentru oricine caută natură spectaculoasă, climă blândă și o atmosferă unică.
📖 Istorie pe scurt – ca să pari cult la cină
Madeira a fost descoperită de portughezi în 1419 și de atunci e locul unde marinarii, negustorii și turiștii s-au îndrăgostit la fel de repede ca mine de prăjitura lor. A fost o insulă strategică pentru corăbiile din Atlantic și azi e strategică pentru… stories pe Instagram.
A hrănit corăbii, a adăpostit marinari, și acum hrănește turiști cu pește, prăjituri și povești.
✈️ Aventura începe din aer
Madeira are unul dintre cele mai „sportive” aeroporturi din lume – top în clasamentele cu aterizări grele. Dar sincer? Cred că cei care au făcut clasamentul ăla n-au aterizat niciodată la Cluj, pe vânt lateral. Dacă supraviețuiești Clujului, Madeira e floare la ureche. Totuși, senzația de adrenalină e acolo: pista e mică, oceanul e mare, și aplauzele pasagerilor devin complet justificate.
🌸 Primăvara eternă și bagajul imposibil
Clima subtropicală face din Madeira un paradis verde în orice anotimp. Temperaturile sunt plăcute tot timpul anului, rareori sub 17°C iarna și în jur de 23–25°C vara. De aceea, insula mai este numită și „grădina plutitoare a Atlanticului”. Vegetația este luxuriantă: flori, palmieri, grădini exotice și păduri dense de laur, protejate de UNESCO.
Teoretic sună ideal, practic înseamnă că într-o zi vei purta hanorac dimineața, pălărie de soare la prânz și șlapi după-amiaza. Deci în bagaj trebuie să bagi de toate: geacă, tricou, pantaloni scurți și umbrelă. E o primăvară eternă, dar cu personalitate multiplă.
🏞️ Relieful – drumuri în cap și terase la infinit
Madeira e mică, dar pare un puzzle geografic. Nu are plaje întinse cu nisip (dacă vrei all inclusive pe șezlong, nu e locul), ci stânci spectaculoase care se prăvălesc direct în ocean.
Drumurile? Ei bine, sunt… în cap. Șerpuiesc, urcă, coboară, se întorc, iar mașina ta va simți fiecare centimetru. În schimb, oamenii au terasat tot: vii, grădini, case. E o inginerie între artă și nebunie, dar arată spectaculos.
Madeira e mică, dar îți dă impresia că ai aterizat pe trei continente în același timp.
În est, insula e mai sălbatică, mai vântoasă, cu stânci care se aruncă direct în ocean. Aici simți că natura a pus mâna pe pensulă și a pictat „versiunea portugheză a Scoției”, doar că în loc de whisky, oamenii beau Poncha.
În vest, e un amestec de sate pitorești, livezi de banane și drumuri care par desenate de un copil cu carioci, pline de curbe și diferențe de nivel. Dacă nu te îndrăgostești de peisaje, sigur îți vei aminti de febra musculară pe care o faci urcând și coborând.
🌄 Răsărit vs. Apus – duelul perfect
Unul dintre momentele memorabile a fost răsăritul pe Pico Ruivo, cel mai înalt vârf al insulei. Te trezești la 4 dimineața, îți blestemi decizia, îți pui hanoracul, și urci pe cărările întunecate. Dar când soarele răsare peste norii de sub tine, înțelegi că da, merită să fii masochist de vacanță.
Și pentru că universul iubește echilibrul, am bifat și apusul pe barcă. Imaginează-ți oceanul liniștit, cerul pictat în nuanțe de portocaliu și roz, și tu cu un pahar în mână privind cum ziua își ia la revedere. Dacă ai noroc, vezi și delfini; dacă nu, vezi valuri, dar oricum te simți în film.
🍴 Mâncare – a.k.a. motive să trăiești fericit
Am bifat tot ce trebuia:
Pește și scoici – proaspete, delicioase, cu un gust de „mai vreau încă trei porții”.
Vin de Porto – că doar suntem pe tărâm portughez, era păcat să nu.
Poncha – băutura lor tradițională (un fel de limoncello pe steroizi, dar făcut din rom de trestie de zahăr, miere și citrice). Ai grijă: după al doilea pahar începi să crezi că dansezi fado corect.
Pastéis de Nata – clasicele tarte portugheze cu vanilie. Bune. Rau de tot.
Espetada : De obicei carne de vită, marinată în usturoi, sare și foi de dafin, frigăruită și prăjită la grătar la foc deschis.
Bolo do Caco: O pâine făcută din făină de grâu și cartofi dulci, acoperită cu un strat de unt de usturoi.
⚽ Cristiano Ronaldo – patronul insulei
Dacă întrebi pe cineva „cine e din Madeira?”, răspunsul vine automat: Cristiano Ronaldo. Omul are aeroport, muzeu, hotel, statuie. Insula îl venerează, și sincer, pe bună dreptate. În Madeira, Cristiano nu e doar fotbalist – e brand local, aproape ca Poncha și florile exotice.
Daca esti fan , pregătește-te de pelerinaj. Dacă nu ești, tot vei face măcar o poză cu statuia.
Madeira și levadas – cum am ajuns să mă pierd în frumusețe la Caldeirão Verde 🌿💦
Dacă există un loc unde natura, istoria și perseverența omului se întâlnesc într-un dans aproape magic, acela e Madeira. Și, ca să fiu mai exactă, acel dans se numește levadas – un fel de autostrăzi verzi pentru apă, transformate astăzi în trasee de drumeție spectaculoase.
Ce sunt levadas?
Pe scurt: niște canale înguste, construite cu sute de ani în urmă, ca să aducă apa din munți, unde plouă din belșug, spre zonele sudice, mai uscate, unde oamenii aveau nevoie de apă pentru agricultură. În realitate, levadas sunt mult mai mult: sunt mărturia ingeniozității portughezilor, care au început să le construiască în secolul al XVI-lea, în vremurile coloniale. Și nu era o treabă simplă – gândiți-vă la kilometri întregi săpați prin stânci, prin păduri tropicale și prin locuri unde abia reziști tu ca turist cu bocanci și apă la tine.
Câte levadas sunt?
Astăzi, Madeira are în jur de 2.000 de kilometri de levadas. Da, ai citit bine – două mii! Nu le parcurgi într-o vacanță, dar câteva trasee sunt obligatorii pentru oricine vizitează insula. Fiecare are ceva unic – cascade, tuneluri săpate în stâncă, păduri de laurisilva (recunoscute de UNESCO), panorame de nedescris.
Experiența mea la Caldeirão Verde
Ei bine, eu am ales să merg pe Levada do Caldeirão Verde. Și dacă numele sună a vrajă, să știi că e pe bune – înseamnă „Cazanul Verde”. Traseul are vreo 13 kilometri dus-întors, prin pădurea de lauri, cu aer umed, proaspăt, și un peisaj de poveste. Mergeam liniștită pe poteci înguste, cu levada curgând liniștit lângă mine, și la fiecare cotitură aveam impresia că sunt într-un film fantasy.
Am avut momente când traseul părea ușor… până când au apărut tunelurile prin stâncă. Să zicem doar că am descoperit utilitatea lanternei de pe telefon și faptul că dacă nu te apleci, riști să înveți lecția gravitației direct cu fruntea. Dar hei, face parte din farmec – Madeira nu e pentru leneși, ci pentru cei care vor să simtă insula cu adevărat.
Madeira nu e insula clasică de plajă, ci un mix de munți, stânci, sate pitorești, mâncare delicioasă și un climat de primăvară eternă. Dacă vrei locul perfect unde să faci trekking, să mănânci bine, să bei Poncha și să uiți de stres, Madeira e alegerea ideală.
Și, e prima destinație unde m-aș mai întoarce. De obicei nu aleg să merg în același loc, viața e prea scurtă și lumea prea mare.
Dar, dacă vreodată mă apucă depresia sau întrebările existențiale, mă veți găsi pe o levada, în pădure, cu un pahar de moccacino în mână, cugetând la nemurirea sufletului, sub un copac secular protejat de UNESCO, la vreo 24 de grade. Cu umbrela în rucsac.
Mi-a plăcut Madeira. Rău de tot.
Dana Chioran 