APUSENI.Scarita Belioara

Din ciclul “ ce faci peste 2 săptămâni “, ne-am organizat sa mai facem o tura la munte…

După Aventura mea pe Cheile Galbenei,m-am calificat pentru o noua tura la munte.

Nu am avut curajul sa zic nu .De la o anumita vârsta ,e indicat sa profiți de oportunitățile care iți apar .

Bun.Planetele s-au aliniat ,Berbecul nu era conjunct cu Fecioara și m-am trezit angrenata în frenezia pregătirilor .

Știți grupurile alea de prieteni pe Whatsup ? În care 14 demenți ,freekcontrol își scriu cite 70 de mesaje pe zi ?

În care se mai trezește unu’ pe la 1 noaptea sa întrebe dacă ne-am gândit sa punem cu noi slănina cu ceapa ? (Da ba … ne-am gândit, la ora aia exact la slănina ne stătea gândul ,bine ca ești tu deștept la ora asta ).

Am avut la dispoziție 2 săptămâni sa ma obișnuiesc cu gândul ca iar o sa ma urc pe munte.

Ca sa sărbătoresc minunata oportunitate am decis sa îmi cumpăr ghete de munte.

Viata și dressingul meu nu au previzionat ever ca eu îmi voi cumpăra vreodată ghete de munte !

Mi-am ales ghetele de pe net ,și singura mea dilema a fost : gri cu roz sau albastru cu portocaliu.?

Alegeri ! Alegeri ! Cum ar fi viata nostra dacă nu am fi nevoiți sa facem alegeri ?

La capitolul “am nevoie de rucsac “ a fost un adevărat plebiscit pe Whatsup. Am cedat ,a fost prea mult pentru neuronii mei sa aleg și un rucsac.Deja ma gândeam ca investiția în ghete e suficienta.Dacă îmi cumpăram și rucsac ,exista posibilitatea sa nu am un Return on Investements  în aceasta viata .

DAY 1. ZULU TIME   13 GMT+ 2

Îmbarcați în mașini ,pregătiți ca pentru debarcarea în NORMANDIA ,reușim sa facem 21 de km. 

Frina,stop,în mijlocul satului .

Așteptam a 4 mașina din grup ,care nu mai apare.

Trebuia sa egalizam greutatea bagajelor care apasă pe osia mașinii nr.1 din coloana. Antemergătorul intodeauna e important !

 Reușim sa behăim unul la altul .Se arunca în lupta argumente grele ( Ba fraiere ,dacă am zis ora 13 am zis ora 13 ! “Nu carăm noi toate bagajele și tu vii ca un artist “ ). 

După descărcarea curenților turbionari ,echilibram energiile ,distribuim uniform greutățile și ne urnim.  

Drumul –cunoscut.E copy-paste de tura trecuta.Doar ca la Albac o facem stânga .Singura diferență : a venit toamna.

 

Day 1.  ZULU TIME 19 GMT+ 2

Undeva ,în mijlocul Munților Apuseni o gașca de nebuni  a  scăpat de acasă. 

Locația,atent selecționata  a fost verificata în prealabil de Lili și Florin în tura lor cu bicicleta . 

Condiții pentru ca o locație sa se califice : sa aibă terasa și grătar ca sa putem bea și cânta  până  ne țin puterile.

Florin sărbătorește pensionarea. Da. Florin ,colegul meu de clasa  și colegul de clasa ,banca și ulterior de  camera a lui Lili se pensionează.

Undeva intre momentul în care ne rugam de el sa ne explice cum mama masii  se rezolva integrala de volum ,exercițiul 15 de la pagina 39 din tema de casa și momentul  asta au trecut câteva clipe.

Nimic nu s-a schimbat .Suntem tot noi,aceeași .Prin fata ochilor îmi trec toate momentele noastre împreuna .

E primul dintre noi care trece borna aceasta.Da ,încerc sa ma îmbărbătez ca noi mai avem până   atunci …dar undeva în adâncul sufletului meu ma gândesc ca …

Winter is coming  !      ( Fuck it ..already ? )  

Ca sa marcam momentul  mâncam ,bem (doamne,de  nicăieri a apărut  pe masa un vin demențial  dintr-o sursa testata și validata anterior  ) și bineînțeles cântam !

Pentru ca suntem în Europa ( sau cel putin ultima dacă când am verificat ,teoretic,eram ) și nu avem voie sa discriminam ,fiecare a avut dreptul sa își aleagă o melodie.

Mulțumim din suflet Telekom ca ai semnal în mijlocul munților.Mulțumim tocilarilor care au inventat YouTube. Orange și Vodafone,mai aveți un pic de lucrat …

Day 1. ZULU TIME 23 GMT + 2.

Pare aproape imposibil ca mâine dimineața la ora 10 sa fim pe traseu. Echipați  și pregătiți sa urcam pe munte.

 Day 2.  ZULU TIME 10 GMT + 2

Niciodată sa nu subestimezi o gașcă de inconștienți care își doresc cu ardoare sa realizeze un lucru care pare imposibil.

Daca   Zuckerberg  nu era un tocilar frustrat never ever nu pupam noi Facebook.
La ora 10 fix ,toți ,dar absolut toți eram pregătiți și înarmați până în dinți .

Mulțumim pe aceasta cale furnizorului de vin pentru calitatea ireproșabila. Si culegătorilor de cafea din Columbia .Si vacilor Milka.  God bless  you  all.

Ca sa va faceți o idee : grupul a fost format din 17 oameni. 17 !
Greutatea medie a baietilor din grup este peste 100 de kg !
Cu noi au fost si 4 copii ,supravegheati de mamele lor !
Trei dintre noi sufera de rau de inaltime .
Unul dintre noi a fost doar la a doua experiența ( mee ).
Orice om de munte cu scaun la cap ar fi spus ( inca de pe Cheile Galbenei ) ca trebuie sa fi nebun sa insotesti un asemenea grup pe munte.

 

Nu însa Florin și Lili.

Day 2 .ZULU TIME 11GMT + 2.

Traseul ales e Scăriță Belioara.

Alegerea juriului : e mișto ,e simplu,e toamna ,toamna e minunat,poate sa îl facă oricine..

In  plus o mare parte din grup îl mai făcuse o data ( hai ,ma Dana ,ca e ușor…nu se compara cu Cheile Galbenei ,urci un pic…e un moment în vârf mai complicat…nu iti face griji… ( Pe bune ??? Ziceți voi ???  ).

Traseul de hârtie e simplu: în plan orizontal e o cerc/elipsa : o iei în stingă /sau dreapta …și faci cercul până ajungi în punctul în care ai plecat.

In plan vertical : uurrrrcccci,   urci,  URCI, urci, urci ,ajungi pe platou ,treci pe coama,cooooobbbbbooooooori,cobori,cobori,cobori.

No bun. Ședința tehnica : stângă sau dreapta ? Florin ar fi optat pentru dreapta.Majoritatea decide : o luam prin stânga ! Pe acolo au făcut tura și data trecuta .De ce se schimbi ceva ce știi ca funcționează ?

Traseul începe sau se termina (depinde unde privești )cu o poarta maramureșeană !.

Eu as zice  ca alegerea corecta e stânga : intrarea prin poarta .Sau alegerea corecta ar fi dreapta : ieșirea prin poarta ?

Cum nu exista alegeri corecte ,ci DOAR ALEGERI , indiferent de opțiune  ,drumul ne va duce exact în punctul în care trebuie sa ajungem.

La mașinile parcate la baza traseului.

Începem sa urcam.E prima secvență de „Urrrcccci”.Ma chinui la deal ,dar peisajul demențial.

Vad muntele. Peisajul e mirific…e primul moment  wow.

Nici o clipa nu îmi trece prin cap faptul ca obiectivul e sa ajungem acolo.

Sunt relaxata.Traseul continua printr-o pădure.E a doua secvență de „urci”,doar ca de data asta panta e umana .

Ieșim din pădure .

In fata mea vad un perete de pietre albe. Până aici a durat excursia în grup.

Începând din acest punct fiecare e pe cont propriu.

In ritmul lui.Pe puterile lui.

Ne vom regrupa ulterior ,în punctele alese de pauza . In ordinea numerelor de pe tricou ,Sorin va încheia plutonul. Va  fi o lunga zi în care cei din fata ne vor aștepta și până la o ora .

 

Vad verde în fata ochilor,dar nu pot sa reîncep sa behăi. Faza cu ” bag picioarele ,ce mama masii caut  pe munte ” am fumat-o pe Cheile Galbenei. Am fost selectata pentru a doua tura și dacă continuu sa ma vaiet ca o mironosiță ,nu mai pup veci excursii pe munte.

Si tocmai mi-am cumpărat ghete.Albastre cu portocaliu !

Totuși ,se pare ca am mârâit un pic ,pentru ca lingă mine apare Florin.Ma va căra după el tot traseul.

In spatele meu ,Sorin se târăște în sus.

Sorin are 140 kg  ,nu va purta niciodată ghete de munte , are un rucsac cu niște flori roșii. Si suferă de rău de înălțime ca si mine.

Ii place sa urce pe munte .Nu il recomanda nici greutatea ,nici echipamentul.E de o comoditate proverbiala,dar e sufletul grupului.

Undeva intre Sorin -care așteaptă la masa sa ii pună cineva zahar in cafea si Sorin care urca  pe munte ,deși ajunge cu o ora după toți ceilalți e o contradicție .

Muntele scoate din noi ceva la suprafața .Acel ” ceva ” de care nici noi nu suntem conștienți.

 

Scăpam de porțiunea asta și intram în pădure. Pădurea toamna e o poveste .Nu vi-o spun ,au spus-o alții înaintea mea .Am și dat BAC ul din asta.Dar…..ca sa va faceți o idee:

Ajung in sfârșit la primul ” pit-stop”.Toti  ceilalți deja erau odihniți și pregătiți sa o ia din loc.Eu îmi scuipam plămânii  si curgea apa pe mine. Astialati  isi  făceau selfie si se hahaiau ,așteptându-me.

 

Următoarea secvență de ” urci ” : prin pădure. Ne-am răsfirat de-lungul potecii.Am încetinit pasul .Pe lângă mine treceau grupuri care coborau ,făceau traseul în sens invers.Discutau despre echipamente ,frontale,grade de dificultate.Am avut o secunda sentimentul ca sunt o intrusa pe acest traseu.Apoi mi-am revenit.

Eram unde trebuia sa fiu.Chiar dacă habar n’am ce e aia o frontala.

 

Din pădure ,am ieșit în prima poiana din traseu. Inca o tura de ” urca…hai ca poti”

 

 

Si primul moment „Kodak „:Daca si numai despre atât era vorba pe Scărița Belioara ,merita sa îmi mișc fizicul până aici.

 

 

Ca totul sa fie in deplina armonie,am intrat iar în pădure .Pădure de fagi toamna.Cu frunzele cazând.Eram intr-o stare de gratie.Cred ca dacă ma concentram bine ,il puteam auzi pe David Garrett cântând „Air”  de J.S.Bach.

 

Excursia mea pe Scăriță Belioara devenea un  adevărat succes.Eram in starea de relaxare maxima.Am reușit sa uit ca am rate de plătit ,cu tot ce înseamna chestia asta . Cui naiba ii mai putea pasa de evoluția ROBOR mult trâmbițată ,în aceste momente !

Ieșim în golul alpin ,înșirați pe o distanta de km…unul după altul,fiecare după cum il țin plămânii,condiția fizica exersata la sala,numărul de țigări fumate pe zi,vârsta,ultima scoală terminata și marca de ghete de munte.

Moi,biensur…mai pe la coada .Ca bocancii mei erau la prima tura pe munte .

 

 

Si….zbang !Ajungem undeva pe o creasta. Ce moment Kodak ! Fix banana.Asta moment.

Eram pe vârful lumii.Lumea,se întindea la picioarele nostre .

Daca vreodată,cineva m-ar fi spus ca o sa ajung aici as fi râs cu lacrimi.La întrebarea dacă voi mai ajunge vreodată dincolo de nori ,răspunsul e ” nu stiu „.Deci profit de ocazie sa fac poze ,chiar dacă în jos era hăul.

 

Facem seturile de poze ( e o locație excepționala sa facem poze de pus pe Facebook–))) din ciclu : uita mama unde sunt (a se înlocui cuvântul „mama” cu ce merge în secolul 21,având în vedere ca mama nu are ( încă ) Facebook ,sau la alegere „mândru mi’s  ……… !))

Eu trec la 3 metri de marginea prăpastiei,lipita de toți copacii pe care i-am întâlnit în cale,dar Lili face poze .Poze pe care eu le vad doar acum .A se nota ca eram și eu pe acolo.

 

 

Trecem pe coama muntelui .

Pentru mine e un exercițiu de echilibristica mentala .Stinga hau,dreapta hau.

Bine,pe poteca poate sa treca un mini- tac cu șenile dacă se enervează vreun inginer rus .

Fara sa mai facem o întreaga filozofie referitoare la fobiile mele il iau de Florin de mina si trec aceasta porțiune.

Claudia mi-a explicat pe drum ca la baza tuturor fricilor și fobiilor nostre sta frica de moarte.

Am rumegat aceasta informație și m-am gândit ca mie nu îmi este frica de moarte. Adica nu consider moartea o chestie care sa ma înfricoșeze teribil.Apoi am realizat ca ,in esență nu de moartea mea mi-e frica ,ci de faptul : „Ce se va întâmpla dacă eu mor ? Cine mai plătește ratele la casa ? Da încălzirea la iarna ?  Dacă  scenariile apocaliptice a lui Moise Guran se adeveresc ? Da pilonu’ II de pensii ??? Deci conștient nu mi-e frica de moarte. Insa subconștient mi-e frica de apocalipsa .Care  conștient știu ca nu va veni.Da te pui cu neuronii mei ??

Coborând  în cap pe poteca hotărăsc va voi avea o discuție serioasa cu subconștientul meu.Asta ,după ce ajung vie jos.

Începem sa coborâm.

Tot ce ne-am chinuit sa urcam 3 ore ,acum trebuie sa coborâm.

Coborârea se face printr-o pădure care acum câțiva ani a ars complet.

In plan orizontal ar arata ca un circuit cu 10 ace de par.Care sunt puse în plan vertical pe o înclinație de 45 de grade. Adica nasol rău de tot.

Il iau pe Florin de mina si cobor.Ii spun sa nu se oprească ,orice ar fi ! Ca dacă se oprește ma apuca calculele de impact ca urmare a creșteri prețului barilului de petrol,și nu mai ajungem în veci jos.

Pădurea arata dezolant .Si ne cam chinuim cu toții sa coborâm.

 

 

 

Im fac și eu curaj sa ma dau de-a dura în jos.M-am alta varianta .Trebuie sa ajung undeva jos ,loc care pare la 1000 de ani lumina .

Coborârea pare ca nu se mai termina .Toti ne întrebam cu ar fi fost dacă partea asta trebuia sa o urcam ,în cazul în care o luam la dreapta și nu la stingă.Mai contează ?

 

In mod paradoxal,Sorin e singurul care râde .

 

Într-un final ajungem.

Mi s-au zdruncinat toți neuronii ,însa ,paradoxal,rămân în starea de gratie .Cred ca mental am urlat la subconștientul meu sa nu îmi strice bunătate de moment.Probabil ca acum sta ascuns într-un colt ,jurând sa se răzbune.

Dupa ce am cccooobbbooorrriiitttt ,a urmat urmatoarea secventa ” cobori „.

Padure de fagi.Ca la urcare.

Si …apoi…am ieșit  in poiana.

 

Ne-am așezat și ne-am tras sufletele.

Știți întrebarea aia cretina a profei de romana : „Ce a vrut sa spună poetul în versurile :

„Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc – stele le scapără-n cale,
………..Eminescu .Subiect de BAC

Cred ca poetul a vrut sa spună cam ce ce am simțit noi când am văzut apusul în Apuseni.

Facem poze .Dar pozele nu vor putea reda  ceea ce vedem .

Coborâm ,și ca sa ajungem la mașini mai avem doua secvențe ” cobori ” .

In fata  mea coboară Sorina.Eu cânt de dimineața singurul vers pe care îl știu din melodia lui Delia „Știu ca fără tine viata este pustiu ” și Sorina continua „dacă nu ai iubire nu ai nimica „.Atât știm ,dar asta nu ne împiedica sa cântam încontinuu.

Day 2. ZULU TIME : 18 GMT +2

Conform planificării ,la ora 18 fix ,tot grupul ajunge la mașini.

In timpul acestei zile s-au făcut în jur de 800 de poze.S-au mâncat 7 conserve dintre care 2 de fasole .S-au băut în jur de 9 beri și 10 litri de apa.

In timpul filmărilor nici un animal nu a avut de suferit.

Ghetele mele si-ai meritat toți banii.

Day 2. ZULU TIME 22 GMT + 2

Nu avem nimic de declarat.

Day 3 ZULU TIME 11 GMT + 2

E timpul sa mergem acasă. Insa hotărâm ,în ultimul moment ca putem face un detour ,ca nu ne grăbește nimeni.

Asa ca ,urcam pe vârful unui deal ,unde se deschide o priveliște de National Geographic Prize.Undeva jos,e o mănăstire .

Încheiem apoteotic tura nostra în Apuseni.

Day 3 ZULU TIME 13 GMT+2

Parca ar merge o ciorba de burta. Suntem încă în Apuseni ,asa ca hotărâm sa facem stingă către pensiunea LARA.Se pare ca e o locație care merita vizitata .Asa ca : de ce nu ?

Teoretic ,nu sunt specialista în pensiunile din Apuseni .

Dar Pensiunea LARA e pensiune ?Sau hotel ? Sau o chestie de 5 stele în creieri munților.?

Orice ar fi ,locația e superba.

 

Pentru ca ciorba de burta nu exista în meniu ,am mâncat o supa crema de ciuperci cu praz .Ultima data când am mâncat asa ceva eram la Paris,in  Montmartre. Același gust. Si cam același preț .

In final ,nu am mai avut nici o scuza,nu am mai găsit nici un motiv sa ma zăbovim.

Ne-am urcat în mașini și am pornit spre casa.

=====================================

Citeodata ,viata te pune sa faci o calatorie in spirala.Din timp in timp te intorci ,parca,in acelasi loc,intilnind acceasi oameni .Si parca totul e asa cum a fost si la prima intilnire,si la a doua…Nimic schimbat.

Viata mea ,a lui Lili si Florin  s-au împletit în spirala .Chiar dacă eu am luat-o la stingă si ei la dreapta nu a existat moment important al vieților nostre in care sa nu ne reîntâlnim.

Cind ne-am întâlnit era primavara. Si ascultam viniluri ,luate cu pile de la librăria Sincai.

Acum așteptam iarna.Dar,deocamdată …e doar OCTOMBRIE .

Sa te bucuri de ceea ce ai înainte ,Florin.