Jocurile OLIMPICE

Iubesc Jocurile Olimpice.

Le urmăresc de când eram copil. Pot să îți povestesc în detaliu despre Jocurile Olimpice, începând cu Moscova (unde Nadia venea după Jocurile Olimpice de la Montreal și am așteptat 15 minute să i se afișeze nota) până la Rio în 2016. ( update : Tokyo 2020 )

Îmi amintesc festivitățile de deschidere, echipamentul, locurile, poveștile. Acum o jumătate de secol, în România, programul la televizor dura cel mult 2 ore. Cu o singură excepție: din 4 în 4 ani puteai să te uiți la televizor ore întregi timp de două săptămâni. Era momentul Jocurilor Olimpice!

A rămas plăcerea mea vinovată.

Pot urmări neclintită orice sport, indiferent cât de stupid ar fi, preț de ore întregi. Știu (știam) toate regulamentele de la badminton, cum se punctează săriturile în apă, talere, hipism, judo, haltere… și așa mai departe. Iubesc maratonul și dacă închid ochii, revăd maratonul de la Athena. Întrecerile Jocurilor Olimpice de iarnă de biatlon. Sărituri cu schiurile. Patinaj. Și artistic și de viteză. Bob. Sanie. Am văzut live toate cursele de 100 m plat feminin/masculin din 1992 încoace. Înainte de Usain Bolt a fost Carl Lewis și Michael Johnson.

Cireașa de pe tort este însă festivitatea de deschidere. Este spectacolul suprem. Este momentul în care țara organizatoare știe că o jumătate de planetă este cu ochii pe ea.

După festivitatea de deschidere de la Beijing, ziarele scriau că nimeni nu va mai putea face vreodată ceea ce au făcut chinezii. Au mobilizat zeci de mii de dansatori, au creat decoruri uriașe. Au avut momente pentru care s-au pregătit un an. Mie nu mi s-a părut nemaivăzut, pe vremea lui Ceaușescu se făceau coregrafii cu stadioane pline. Modelul a fost preluat de la chinezi.

Dați o căutare pe net după “drummers JO Beijing”. Sunt două momente epice.

Apoi a venit Londra. Spectacol. Apoi Rio. Delir pe Maracana .

Începând cu Beijing, am început să mormăi că vreau și eu la JO. Să fiu acolo la festivitatea de deschidere. Să simt toată energia aia electrizantă. Să aplaud, să mă ridic în picioare când se cântă imnurile, să fac poze. În fine, ați prins ideea.

M-am milogit la toată gașca mea să ne propunem măcar să facem o excursie la JO. Toți dădeau din cap și ziceau: la următoarea!

După Rio, bombardată fiind de toate inspiraționalele pe care le vezi pe Insta și FB care îți urlă în creieri că fericirea depinde de tine, trebuie să îți urmezi visele (de acord, o singură întrebare: factura de gaz cine o plătește?), am decis (dacă tot depinde de mine) să mă înscriu voluntar la JO de la Tokyo.

Am aplicat pentru a fi voluntar la JO Tokio 2020 în septembrie 2018.

Am completat maldăre de formulare: nume, prenume, mărimea la pantofi și mărimea la bască, școli, domiciliu, limbi străine. La formularul cu limbile străine, limba japoneză – beginner – era obligatorie. Am încercat să sar peste căsuța cu limba japoneză, dar formularul mă tot întorcea. La final am zis: Bine, mă, ok, sunt beginner în japoneză.

La final am semnat vreo 3 contracte:

Că sunt de acord să îmi folosească imaginea. Mă și vedeam purtând coșul cu echipament pentru campionul mondial la 100 m plat către linia de start și două catralioane de televiziuni și obiective mă filmau în direct.
Că nu o să scuip semințe pe stradă, nu o să vorbesc urât, nu o să înjur, nu o să bruschez pe nimeni. În caz contrar, mă expulzează instant. Plus îmi cer despăgubiri.
Că, în esență, reprezint ca voluntar imaginea JO Tokyo 2020 și am belit-o dacă nu mă comport ca un veritabil samurai. Motiv pentru care sunt de acord să particip la cursuri de formare în filozofia japoneză (mă și vedeam tocind codurile Bushido ale samurailor, în limba mea japoneză de beginner).

Ce mai, distracție maximă!

Am primit, ulterior, confirmarea.

Mi-au creat un cont pe site-ul de voluntari care arată așa:

Bine, există și varianta în limba engleză, dar asta în japoneză e mai mișto.

Mi-am informat gașca, prietenii și cunoștințele că intenționez să mă duc la JO fără ei. Vă jur că reacția tuturor a fost: Bine, tu… (pauză)… Pe bune??? (neîncredere)… Să mori tu? (șoc)… urmat de: Oare să râdem sau nu… acum cum să reacționăm la vestea asta?

Și a început bășcălia și pariurile: unde voi fi repartizată? S-a votat: la concursul de hipism, să strâng bălegar. La concursul de caiac-canoe: să fiu voluntarul întins pe burtă care ține barca înainte de start. Distribuitor de apă la maraton, undeva pe la km 23. Spălător de vase la bufetul din complexul unde se vor desfășura întrecerile de judo.

Cei mai prietenoși din gașcă au votat: centru media. Cei și mai prietenoși: purtătorul de plăcuță cu „România” de la festivitatea de deschidere.

Și tot așa…

După ce toată lumea s-a convins că vorbesc serios (bine, asta după ce am scos legitimația), au urmat:

Radu mi-a pus întrebarea de 5 ori: Deci – zbori la Tokyo, te cazezi în Tokyo, muncești 8 ore fără pauză… și toate astea pe banii tăi? Ionuț mi-a urat să mă respingă. Asta pentru că am comis-o fără el. Ioana a jurat că va cumpăra prima pagină din ziarul local și mă pune la ziar. Dan a început să îmi trimită mailuri în limba japoneză…

Înscrierile s-au închis în decembrie 2018.

A urmat o perioadă în care am așteptat programarea pentru interviu.

Conform procedurii, înscrierile pentru JO Tokyo s-au desfășurat cu 2 ani înainte. În 2019 au fost programate interviurile, selecția candidaților și programarea training-urilor. La momentul aplicației, puteai să aplici pentru minimum 10 zile. Aveai posibilitatea să aplici atât pentru JO, cât și pentru JO Paralimpice.

Dacă la celelalte JO voluntarilor li s-au pus la dispoziție unele facilități (cazare, transport, etc.), organizatorii JO Tokyo au anunțat că nu vor pune la dispoziție nici cazare, nici transport. Voluntarii vor lucra 8 ore. Le va fi pusă la dispoziție uniforma de voluntari iar pe perioada celor 8 ore când vor fi “on duty” vor primi o masă. Practic, în momentul în care ai aplicat, știai deja că vei participa la cea mai mare manifestare sportivă din ultimii 4 ani, îți vei plăti cazarea în Tokyo, îți vei plăti mâncarea și transportul în Tokyo și vei munci 8 ore pe zi spălând vase. Toate astea pe banii tăi! În Tokyo!

Și cu toate astea, au fost 204.680 aplicații (din care 64% japonezi, 36% cetățeni străini) pentru cele 80.000 de locuri.

2,55 voluntari au concurat pentru 1 loc la JO Tokyo. Pentru 80.000 de locuri au aplicat 73.657 de cetățeni străini.

Selecția candidaților s-a încheiat pe 15 septembrie 2019, când fiecare aplicant a primit o scrisoare de la organizatorii JO.

Așteptând programarea la interviu, care nu mai venea, am aruncat un ochi pe Booking să văd cât costă o cameră în Tokyo. Băi băiatule!!! 200 USD cazarea pe noapte (pe noapte!!!) într-un hotel capsulă din Tokyo. Adică: un pat într-o cușetă ca de tren, cu baia pe hol.

Și trece ianuarie. Și februarie. Grupul de voluntari de pe FB fremăta… Hai și martie. Aprilie, nici un mail de la comitetul de organizare… Mai… verificat pagina de voluntar o dată pe săptămână… Iunie… o dată la 3 zile… Iulie… o dată pe zi… August… am înțeles că inevitabilul urma să se întâmple.

De ce să mint, știam că urmează să primesc o scrisoare de respingere.

Asta pentru că nu am fost programată la interviul preliminar, interviuri care s-au desfășurat via Skype începând din ianuarie 2018 până în septembrie 2018. Am urmărit pe grupul de FB dedicat voluntarilor la JO desfășurarea evenimentelor.

Prin luna august era clar că există un criteriu de selecție: aveau „prioritate” cei care au aplicat pentru întreaga perioadă a Jocurilor – atât cele olimpice, cât și cele paralimpice, cei care aveau deja posibilitatea să obțină cazare, studenții străini care studiau în Japonia… Era din ce în ce mai clar că organizatorii au făcut un studiu de impact referitor la posibilitatea cazării a 80.000 de voluntari în Tokyo, unde un loc de cazare într-un hotel tip „capsulă” costa 200 USD pe noapte.

Aplicația mea era pentru 10 zile (minimul perioadei) și mă încadram în categoria „nici cal, nici măgar” – am aplicat numai pentru 10 zile, am o vârstă incertă undeva între nici tânăr, dar nici bătrân, dintr-o țară ciudată, beginner în limba japoneză, cam înaltă și cam grasă pentru paturile lor proiectate pentru un japonez. Plus că oamenii e clar că nu au fost disperați, au avut de unde să aleagă.

Bai, dar experiența si speranța au fost priceless.

Cu demnitate si asumare am primit SCRISOAREA DE MULTUMIRE din partea comitetului de organizare a JO.

Toate scrisorile de mulțumire au fost trimise în aceeași zi și a fost o emoție colectivă pe grupul de FB. A fost cu jale, plânsete, dezamăgire…

Dezamăgire mai ales din partea celor cu experiență în voluntariat la JO. Ceea ce a fost interesant. Pentru că unul dintre criteriile de selecție pentru un eveniment de o asemenea anvergură este și experiența anterioară. Mulți dintre voluntarii de la Londra și Rio au aplicat și pentru Tokyo. Plecau din „pole position”.

Ca urmare a unei analize făcute pe baza unui „poll” pe grupul de FB, surpriza a fost că japonezii au preferat „beginneri”; experiența anterioară nu a constituit un avantaj. Nu mă miră în mod deosebit această abordare. Unul dintre instrumentele LEAN Management – tehnici inventate de japonezi și utilizate în acest moment în toate marile corporații – spune că, uneori, este chiar indicat să lucrezi cu un „candid”, o persoană care nu are paradigme legate de experiența lui…

Următoarele JO sunt în ordine: JO iarnă 2022 – Beijing, JO vară 2024 – Paris.

Între timp, Japonia a lansat în decembrie 2019 un satelit de telecomunicații special pentru perioada JO. Au calculat că traficul de date va fi monstruos. S-a preconizat că 1 milion de poze pe oră vor fi încărcate pe rețelele sociale. Ca să facă față acestui volum, au aruncat în spațiu un ditamai satelitul de comunicații.

Încep Jocurile. Sunt curioasă ce vor pune japonezii pe „masă” la festivitatea de deschidere. Ei știu că planeta are așteptări de la ei. Inclusiv eu.

Hai ai nostri !

Rândurile de mai sus au fost scrise în Decembrie 2019.

Update Feb 2020.

Coranavirusul lovește China. Apoi Europa. Oficialii JO pun in discuție anularea JO. Bai, chestia asta nu se întâmplă nici in vreme de război. Tradiția spune ca războaiele încetau pe timpul JO. Suntem în război ?

Update Mar 2020

Comitetul de organizare anunță amânarea desfășurării JO de la Tokio pentru 2021.

Update Mai 2020

Planeta s-a închis. Totul s-a oprit . Orice plan am fi avut înainte de Feb 2020 se amina pentru o data care va fi anunțată ulterior.

Mă întreb ,timid ,cu voce joasa : Bai, dacă totuși micii japonezi au nevoie la anul de încă câțiva voluntari ? Dar dacă, totuși, mă voi trezi într-o buna zi cu invitația de a participa voluntar la JO Tokio 20 din 21 ? Da,bine,știu….no way…. dar totuși ,până când nu va începe ceremonia de deschidere din 21 ,cu afișele JO 20..nimic nu e sigur… Va tin la curent in cazul in care primesc vesti de la Comitetul de organizare..Voi urmări cu atenție si îngrijorare desfășurarea evenimentelor.

Update Jul 2024

Încep JO Paris 2024 . Nu , nu m-am înscris ca si voluntar . Dar nu renunț la idee. așa ca , draga Jo , ne vedem in Los Angeles .

Las aici poze . Cu deschiderea .